Cum este Bucureştiul?
Cum mi-aş dori să fie Bucureştiul?
Ce pot să fac ca să devină aşa cum mi-l doresc?

Sunt întrebări care ne preocupă constant şi, pentru a le găsi răspunsurile, am organizat acest prim atelier intensiv.
Ne interesează atât problemele actuale ale Bucureştiului, cât şi calităţile sale. De aceea, ne‑am propus să căutăm soluţiile pornind de la ceea ce Bucureştiul ne oferă, transformând problemele în avantaje şi în puncte de plecare înspre o dezvoltare durabilă, fezabilă şi identitară pentru oraş şi utilizatorii săi.
Am privit Bucureștiul prin ochii a 13 studenţi-arhitecţi, cu media de vârstă de 24 de ani. Etatea lor este importantă deoarece ei reprezintă noua generație de utilizatori, având spiritul critic şi entuziasmul necesare ameliorării stării de fapt. Dintre aceștia 13, 5 sunt bucureşteni, restul locuiesc şi îl cunosc de 5 ani, de la începutul studiilor lor universitare.
Abordarea noastră a pornit de la câteva cuvin­te-cheie, ce descriu problematicile cu care Bucureştiul se confruntă în prezent:

zonă verde | locuire | apă |plimbare | limite | ecranare | stradă | obiecte | parcări | catedrală| dezindustrializare| centru | topografie | câmpuri| piaţă | cultură | cartier | mobilitate|

Am lucrat în cinci echipe, fiecare alegând şi interpretând în felul său unul din cuvintele-cheie.
Îndrumătorii nu au intervenit pentru a impune linii generatoare în această cercetare, prioritatea dată diferitelor cuvinte-cheie fiind la alegerea studenţilor. Identificarea concretă a problematicii exprimate de cuvântul-cheie, lectura orașului ţinând cont de cuvântul ales, propunerea unei strategii de intervenţie la scară urbană; alegerea unui loc pentru a ilustra strategia printr-un proiect la scară arhitecturală, elaborarea manifestului.
Am considerat că producerea unui manifest este de importanţă capitală; pe de-o parte pentru că acesta dă un caracter decisiv propunerii, pe de altă parte pentru a atrage atenţia publicului, a utilizatorilor oraşului.
Cele cinci proiecte obţinute, chiar dacă diferite ca scară de intervenţie, oferă oraşului o bază alternativă pentru un Masterplan.

MOBILITATEA propune o structură polifuncțională a cărei amplasare în puncte-cheie ar regla atât problema de trafic, cât şi pe cea de densificare necontrolată a spaţiului construit.

Micile PIEŢE PUBLICE în zone de înaltă densitate rezidenţială dau posibilitatea rezolvării problemelor zonelor interstiţiale şi implică utilizatorii în întreţinerea spaţiilor publice astfel obţinute.

STĂZILE trag un semnal de alarmă privind privatizarea spaţiului public şi propun reabilitarea şi includerea în circuit nu numai a caselor şi curţilor abandonate din centrul istoric, dar şi utilizarea întregului lot construit la nivelurile superioare subsolului şi parterului.

LIMITELE, chiar dacă utopice în soluţia lor, oferă un argument pentru intensificarea acţiunilor culturale, susţinute fie de administraţie, fie de agenţi privaţi sau organizaţii neguvernamentale.

APA propune o importantă schimbare la nivel de trafic auto privat, dar oferă avantaje enorme vieţii şi identităţii urbane a Bucureştiului.